Autosabotarea – 5 secrete de vindecare

Când vorbim de autosabotare (in dex apare și „autosabotaj” ) ne gândim ca la o prietenă pe care o păstrăm împotriva voinței noastre, pe care o dorim aproape și în acelși timp o urâm…!?

Prin urmare, te invit să vorbim despre „autosabotare”, să fim onești în fața ei și să o rugam să plece ACUM. Putem folosi doar 5 pași sau 5 secrete pentru a ne vindeca.

„Autosabotare” – prieten sau un dușman?

Dar să să începem cu începutul:

• Ți s-a întâmplat vreodată să eșuezi în atingerea unui obiectiv datorită unui lucru mărunt pe care l-ai făcut mai mult sau mai puțin conștient?
• Sau ai experimentat momente în care ai fost foarte stresat/ă și foarte anxios/anxioasă încercând să obții ceva important și ai abandonat?
• Aceste momente sau aceste emoții au reapărut în timp și ai renunțat din nou la acțiune – uneori fără să-ți dai seama.

Acestea sunt semnele de autosabotare. Când te gândești la autosabotare este important să conștientizezi că aceasta îți erodează încrederea și stima de sine. Este o modalitate de a susține o ipoteza disfuncțională de comportament sau o credință. Cu fiecare încercare eșuată constați întărirea credinței că: „… nu pot sau nu ar trebui să fac ceea ce mi-am propus … că tot nu iese”. Și știai asta!. Acum credința apare ca un premiu de confirmare – când eșecul este în fața ta și este al tău.

Dar la ce ne referim când vorbim despre autosabotare? Termenul „autosabotare sau autosabotaj” este folosit atunci când acest comportament distructiv este îndreptat spre tine însuți. La început, s-ar putea să nu-l observi. Dar atunci când obiceiurile negative îți subminează în mod constant eforturile, ele pot fi considerate o formă de auto-vătămare psihologică.

Autosabotare – semnele care îi semnalează prezența 

Autosabotarea se poate manifesta în multe comportamente, diferite în felul lor, unice pentru fiecare persoană. Dar există și câteva elemente comune, recurente:

• S-ar putea să „uiți” un termen limită sau să „întârzii” constant.
• Poți să „amâni” în mod repetat ceva ce trebuie să faci, chiar dacă știi că trebuie să termini;
• „Începi” proiecte, dar nu le termini niciodată;
• Te simți „incapabil să acționezi”, chiar și atunci când ți se prezintă o oportunitate interesantă;
• Visezi să faci ceva de mare însemnătate dar nu îndrăznești să acționezi;
• Te macini zile în șir fără un motiv rațional atunci când încerci să demarezi un proiect nou.

„Haosul și ordinea sunt două dintre elementele fundamentale ale experienței trăite, două dintre subdiviziunile de bază ale ființei însăși. Dar nu sunt nici lucruri nici obiecte. Deci nu pot fi percepute ca atare. Lucrurile și obiectele fac parte din lumea obiectivă. Sunt inanimate – lipsite de spirit. Sunt moarte, ceea ce nu putem spune și despre haos și ordine. Acestea sunt percepute trăite și înțelese atât cât pot fi totuși înțelese ca niște personalități. Un adevăr la fel de valabil și pentru oameni moderni cât și pentru strămoșii lor. Doar că modernii nu-și dau seama de asta”. Jordan Peterson – ”12 reguli de viață”.

Dar…

Deși conștientizezi resursele de care dispui – profesionale – mentale – fizice, ceva te oprește să acționezi în ceea ce îți propui. Autosabotarea se asociază adesea cu voce Criticul Interior care îți dă tot timpul mesaje că nu ești bun sau demn de succes iar unul dintre motivele cheie pentru care oamenii se auto-sabotează are legătură cu un nivel scăzut al stimei de sine. Acest lucru poate avea cauze diferite, dar efectele sunt aceleași:

• sentimente de inutilitate sau incompetență;
• convingerea că nu meriți succesul;
• … și chiar apare ura de sine / ne supărăm în mod sistematic pe noi.

„A te iubi pe tine este un mod de a-ți declara propria valoare. Când mă declar valoros îi pot iubi și pe ceilalți care sunt la fel de valoroși ca mine . Dacă nu-mi place de mine – sentimentele mele pentru ceilalți pot fi invidia sau frica”. Virginia Satir – Arta de a făurii oameni

Vestea bună este că poți să te desparți de autosabotare prin practicarea unor tehnici simple. Poți înlocui autosabotarea cu încrederea în sine.

Este important de știut: în acțiunile nostre, apar adesea, sentimente de anxietate, furie și inutilitate. Emoțiile sunt declanșate în primul rând de activitățile zilnice, dar rădăcina lor puternică este în schemele tale comportamentale disfuncționale construite în copilărie (știu că o să râzi și o să spui: „e psiholog – iar mă duce în copilărie!”).

Primii pași în demersul tău ar putea consta în:

1. Recunoașterea propriilor comportamentele de autosabotare.

„Ca să schimb ceva la mine e important să știu că „am”. Nu pot construi o intervenție pe ceva ce nu conștientizez că „am””.

2. Înțelegerea emoțiilor care te duc la comportamentul de autosabotare.

Este greu – presupune să te conectezi cu corpul tău al cărui limbaj de comunicare este Emoția – iar tu tocmai de acest proces fugi – uiți de conectarea cu corpul tău adesea tocmai pentru că nu îți place de El.

3. Identificarea modurilor de gândire sau convingerilor care cauzează emoțiile.

Un exercițiu ușor este să aduci dovezi pentru a susține aceste gânduri. Este o tehnică paradoxală – absurdă – dar numai așa constați de fapt absurdul întregii situații – scriind. Notează-ți această discuție „negativă” cu tine însuți, oricât de stupidă sau nerealistă ar părea. Momentul ideal pentru a face acest lucru este atunci când ești implicat în comportamentul toxic. Când știi că se declanșează dialogul interior „pe nuanța negativă”, întreabă-te ce credințe profunde se află în spatele acestei gândiri de autosabotare. Sunt aceste convingeri raționale? Se bazează pe fapte clare? În ce perioada a vieții tale s-au format? Cine au fost co-autorii lor?

     Călătorește puțin în trecutul tău:

„În multe privințe, la un adult, un sistem de stres dereglat seamănă cu o versiune mai sofisticată a manifestării sale la adolescenți. Sunt implicate aceleași emoții dar cu manifestări puțin diferite. 

Versiunea adultă a frământărilor de exemplu se transformă adesea în obsesii legate de problemele de la serviciu sau de relațiile cu ceilalți. Adesea își fac apariția „atribuirea de intenții ostile”: 

• Copii care erau convinși că au fost loviți în mod intenționat când așteptau la coadă se vor transforma în adulți care tind să creadă că șeful lor ignoră sau că iubita lor îi tratează cu răceală. 
• Un adult prea stresat își verifică în permanență e-mailurile până noaptea târziu fie pentru că dorește să-ți găsească noi provocări fie pentru că încearcă să fugă de obsesiile care îl macină. … Și la fel ca în cazul unui adolescent acest tip de activitate petrecută în fața ecranului la ore târzii îi perturbă. Sistemul diurn care supraveghează fluctuațiile zilnice ale cortizolului este suprasolicitat când există prea multă stimulare în momentul în care ar trebui să se liniștească. 
• Același adult stresat și-ar putea aminti noaptea târziu că a uitat să trimită un memo la servici și în loc să decidă în mod rezonabil că poate face asta în dimineața următoare, el va fi cuprins de panică și îți va spune poate: „Memo -ul trebuie trimis acum!. Lumea va crede că nu am reușit să-mi fac treaba. Aș putea fi concediat”. Această atitudine negativistă se va accentua tot mai tare și va fi eliberat tot mai mult cortizol iar calmarea va fi tot mai dificilă”. Daniel P. Keating – „Născut Anxios”

4. Schimbați-vă comportamentele, emoțiile și gândurile. 

Pe măsură ce devii conștiet de emoțiile negative, comportamentele și gândurile care declanșează autosabotarea, poți începe „să le provoci”. „Provoacă gândirea negativă” cu afirmații logice, raționale sau pozitive. Când abilitățile, credințele și comportamentele tale sunt aliniate și raționale, poți creea stări mentale, emoționale și fizice noi – necesare pentru a face tot ce ți-ai propus.

5. Dezvoltă comportamente de auto-susținere. 

Gândește-te la următoarele întrebări:

1. „Ce pot să îmi spun pentru a construi în mintea mea o imagine pozitivă sau încurajatoare a demersului pe care vreau să îl realizez?”
2. „Ce opțiuni raționale am?”
3. „Poți să-mi construiesc încrederea în sine prin stabilirea și atingerea unor obiective mai mici? Pot să realizez obiective „în pași mici” ca apoi să merg pe drumul meu spre atingerea celor mai mari?”

În loc de concluzie…

Autosabotarea îți subminează succesul în ciuda propriilor dorințe, vise sau valori. Ea are ca sursă Stima de sine scăzută, vocea Criticului interior și  Emoțiile negative, care sunt continuu întărite de eșecul rezultat.

Dar o poți învinge odată ce ai înțeles ce se află în spatele ei. Odată ce ai aflat sursa credințelor disfuncționale și momentul în care acestea sau format – poți dezvolta comportamente pozitive, de auto-susținere pentru a te menține pe drumul cel bun. Succes și drum bun!